Apel la calm și la mai multă luciditate
Pentru că văd că s-au aprins spiritele foarte mult pe marginea legii de reglementare a profesiei de traducător și interpret judiciar, cred că ar fi bine să ne calmăm puțin și să privim lucrurile mai lucid. Menționez din capul locului că, deși am autorizație de traducere, nu fac traduceri autorizate, nu-mi folosesc ștampila și refuz ofertele care presupun legalizare la notar. Această opțiune nu se datorează vreunui dispreț pentru activitatea de traduceri autorizate, ci lipsei mele de competență în acest domeniu. Însă acest lucru nu înseamnă că inițiativele legislative care afectează domeniul traducerilor nu mă interesează.
Îndemnul meu pentru toți colegii mei este să citească proiectul și nu interpretările (unele de-a dreptul halucinante) venite pe diverse canale. Și trageți concluziile singuri, sunteți lingviști, se presupune că știți să citiți bine un text :). Eventual, reacționați, trimiteți-vă părerile la MJ, aveți acest drept. Trăim, totuși, într-o democrație.
Iată cum văd eu lucrurile. Legea pare să-și propună să reglementeze statutul și activitatea traducătorilor și interpreților judiciari. În tot corpul legii se face această mențiune importantă. Nu cred să existe vreo menționare a cuvintelor traducător și interpret fără adjectivul judiciar. Cu alte cuvinte, dacă sunteți traducători specializați (medicali, tehnici, specializați pe marketing etc.), legea nu vă vizează în mod direct (există, totuși, aici un destul de mare „dar” pe care-l voi prezenta mai jos). Interpretări de genul „va fi nevoie de legalizare de la notar pentru orice cuvânt tradus, inclusiv manuale de instrucțiuni, articole medicale, broșuri de promovare” sunt nu doar absurde, ci și tendențioase. Ce treabă au traducerile medicale pe care le fac eu pentru clienți din Marea Britanie, SUA, Germania etc. cu procedura de legalizare de către un notar din… România? Plus că am semnate contracte de confidențialitate cu TOȚI clienții mei. Ar fi și culmea să-i arăt unui notar detalii despre un medicament experimental, încă neaprobat, care trece prin procedura de cercetare clinică. Legea nu spune că dacă nu ești traducător judiciar nu exiști ca traducător în România. Spune doar că nu vei putea traduce autorizat pentru instituții (instanțe, parchete, poliție, notari). Pe de altă parte, chiar în zilele acestea se discută despre o Directivă Europeană care își propune să reducă numărul de documente care au nevoie de traducere autorizată și legalizare la notar (directivă care va trebui implementată și în România).
Ceea ce nu înseamnă că legea nu are o serie de inadvertențe și chiar clauze abuzive. Voi încerca să sintetizez câteva dintre acestea în continuare.
1. Dacă autorizația de traducător „clasică” va fi retrasă (spun dacă, pentru că nu reiese clar din lege ce se întâmplă cu ea), ce se va întâmpla cu traducătorii care funcționează în baza ei și nu vor să se înscrie în Uniune? Cu alte cuvinte, voi mai avea dreptul eu să fac traduceri specializate ca PFI? Sau va trebui să mă transform în SRL sau PFA (cu mențiunea fără traduceri autorizate)? De asemenea, ce se întâmplă cu traducătorii literari? Poate ar fi utilă o mențiune în acest sens sau chiar o lege separată care să reglementeze și activitatea de traducător specializat/literar. Mă gândesc că diploma de masterat de traductologie ar trebui să fie suficientă pentru a funcționa ca PFI.
2. De ce e nevoie de o reexaminare o dată la 6 ani? De ce nu e suficient un program de formare continuă prin care să se acumuleze puncte (similar cu ceea ce au medicii)? Și cum adică, ai dreptul să dai de cel mult două ori examenul respectiv? – Nu mi se pare kosher…
3. Nu mi se pare corect ca dacă alegi să faci traduceri autorizate și să funcționezi în baza legii respective să fii obligat să lucrezi exclusiv pentru Uniune. Poate traducătorul vrea să-și diversifice paleta de servicii și domenii. Cu siguranță, această prevedere trebuie să se schimbe.
4. Probabil cea mai mare problemă este ignorarea distincției dintre profesia de traducător și cea de interpret. For God’s sake, ar fi trebuit să învețe treaba asta și autoritățile din România. Chestiunea e problematică mai ales în contextul în care trebuie să dai un examen pentru a te autoriza. Un traducător nu este obligat să aibă competențele unui interpret și vice versa. Eu n-aș face interpretariat decât în condiții de criză. Nu mă pricep la asta și nu cred că aș face o treabă prea bună…
Voi contribui săptămâna viitoare la o luare de poziție din partea catedrei de Limbi Moderne Aplicate din cadrul UBB Cluj, pe care sper să o pot publica.
În concluzie, da, legea este nepotrivită, abordează problemele dintr-o perspectivă greșită. Totuși, nu e cazul să ne isterizăm și să intrăm într-o panică soră cu moartea. Și nu e cazul să venim cu tot felul de interpretări care să creeze o panică nejustificată.
Alexandru
24/01/2015 2:42 pmNu ati citit in intregime legea : se specifica in mod clar intr-un anumit paragraf faptul ca se inlocuieste sintagma “autorizat” cu “judiciar”. Toti traducatorii autorizati devin traducatori judiciari.
Nu veti putea utiliza stampila pentru a face traduceri autorizate fara legalizare,semnate si stampilate doar de dumneavoastra.
O clauza “nebuna” a legii este ca traducatorul nu mai poate fi angajat intr-un SRL sau PFA (deci nici macar propriul sau sef nu va putea fi).
Eu lucrez cu carte de munca la un birou de traduceri,pentru realizarea traducerilor autorizate. Potrivit noii legi,nu-mi mai pot folosi stampila pentru a semna lucrarile, deci rolul meu aici va fi inutil si imi voi pierde locul de munca.
PS Unii dintre noi fac doar traduceri de tipul actelor notariale. Si da,noi ne-am panicat …
Veniti la manifestatie vineri 30ianuarie, ora 10, in fata Ministerului Justitiei
Thomas
25/01/2015 8:37 amBa tocmai că am citit-o. Da, toți traducătorii AUTORIZAȚI vor deveni traducători judiciari. Nu și cei care fac traduceri specializate (medicale, tehnice etc.). Și da, dacă funcționezi ca PFI în baza autorizației, va trebui, probabil, să te înființezi ca SRL sau PFA (dar, din nou fac precizarea că nu pentru traduceri autorizate). E o tehnicalitate aici. Eu, deși funcționez în baza autorizației, practic, nu am nevoie de ea pentru a face traducerile pe care le fac eu – și nu voi avea nevoie nici în viitor. De altfel, am colegi care funcționează și astăzi ca PFA fără autorizație, cu mențiunea în paranteze că nu au voie să facă traducerile prevăzute de legea traducerilor autorizate. Cum demonstrezi calificarea de traducător pentru a obține acest PFA sau SRL? Simplu. Îți prezinți diploma (post)universitară de traducător/interpret sau faci dovada experienței de traducător.
Desigur, acest lucru nu înseamnă că sunt de acord cu legea și că nu ar fi afectați traducătorii autorizați de votarea unei asemenea aberații (de altfel, am și precizat asta în articol). Apelul meu la calm se datorează faptului că se pot rezolva mult mai multe cu o abordare rece, rațională decât cu reacții emoționale, trunchieri și panică creată de dragul panicii. Totuși, circulă și multe minciuni pe marginea acestei legi (care nu-mi dau seama dacă sunt rău intenționate sau provocate de panică), cea mai absurdă fiind aceea că va fi nevoie să legalizăm la notar traduceri ale manualelor de instrucțiuni, protocoalelor clinice, broșurilor informative, comunicatelor de presă etc.
Thomas
25/01/2015 8:37 amNu voi participa la protest pentru că locuiesc în Cluj. Dar, după cum precizam, voi contribui la redactarea unui memoriu din partea Universității Babeș-Bolyai.
Tatiana Neamţu
26/01/2015 9:02 pmAşadar Universitatea Babeş-Bolyai urmează să transmită un memoriu către minister privind proiectul de lege? Dacă da, asta mi se pare o veste foarte bună 🙂
Thomas
27/01/2015 7:21 amDa, da. E pregătit, mai este nevoie de aprobarea șefului de catedră. Sper să-l pot publica zilele acestea, cât mai curând.
Lidia
26/01/2015 1:05 pmDin păcate, nu avem toţi noroc de prestigiul dvs. ca să traducem pentru companii farmaceutice. Personal, traduc preponderent juridic şi tehnic, dar venitul (ca să îmi achit dările, ratele) reprezintă un cumul dintre traduceri juridice, tehnice + cursuri de limbi străine la preţurile şi tarifele din România. Deci da, mă revolt şi vreau să fiu auzită paşnic sau altfel exact cum zice legea: judiciar sau altfel. Nu vreau să mă pună nimeni să aleg dintre judiciar şi altfel, iar dacă s-ar permite totuşi să fac şi-şi, nu vreau două forme de organizare, două contabilităţi.
Thomas
26/01/2015 2:05 pmSă știți că nu e vorba de prestigiu. E vorba de multă muncă și încăpățânare de a nu mă mulțumi cu situația tristă de pe piața din România, pentru că eram convins că, după 4 ani de facultate și 1 an de masterat cu rezultate bune, merit mai mult. Au fost perioade în care îmi venea să dau cu capul de pereți, dar tot efortul a dat, până la urmă, roade. Și consider că mai am unde crește.
În altă ordine de idei, intenția mea a fost înțeleasă ușor greșit. Legea este o aberație, o tâmpenie, o șmecherie (și mai pot găsi și alte epitete de acest gen) și bineînțeles că sunt de partea traducătorilor (dar, atenție!, nu de partea birourilor sau firmelor – e treaba altcuiva să-i apere). Am vrut doar să subliniez că circulă și multe exagerări care nu-și au locul. E un apel la o analiză mai rece și mai constructivă, un avertisment împotriva manipulărilor, chiar cu scopul de a crea o solidaritate împotriva legii. Nu, scopul nu scuză mijloacele.
Tatiana Neamţu
27/01/2015 10:39 amMulţumim atunci pentru implicare. Până la urmă e o problemă care afectează pe toată lumea: actuali şi viitori traducători.
PS: ştiţi probabil că până vineri trebuie depus. Nu m-am putut abţine să nu vă amintesc, deşi sunt sigură că ştiţi 😀
Tatiana Neamţu
26/01/2015 1:38 pmCei care stau la baza acestei legi sunt o mână de traducători care fac lobby de 10 ani pe forumurile de specialitate pentru “colectivizarea” acestei meserii sub tutela notarilor. Sunt adepţii vechilor Notariate de Stat, care lucrează bine cu un notar şi preferă această manieră de lucru. În toţi aceşti 10 ani, noi, ceilalţi, am stat liniştiţi continuându-ne traducerile pentru că nu ne-am imaginat vreodată că aceste aberaţii ar deveni vreodată lege.
Problemele acestui proiect de lege sunt nenumărate, voi înşira doar câteva (cele mai grave).
1. Este formulat ambiguu. Ceea ce lasă loc unor speculaţii uriaşe (unele le-aţi şi enumerat în articolul dumneavoastră). Problema este că dacă devine lege vin norme de aplicare ce vor clarifica amibiguităţile. Iar având în vedere regulamentul emis de minister în anul 2013 şi lobby-ul de care vorbim mai sus, lucrurile nu arată roz.
2. Acest proiect de lege îngrădeşte dreptul la muncă prin aceea că stipulează: (1) traducătorii nu pot lucra liber cu clienţi direcţi persoane fizice şi juridice, ci doar cu organele statului (nu le mai enumăr). Adică nenea Ion ca să traducă diplomele de studii trebuie să meargă la notar, iar notarul cheamă traducătorul. Adică intermedierea de-acuma s-o facă notarul, să n-o mai facă nemernicele srl-uri care îi deranjează pe traducătorii de care vorbesc eu mai sus de ani de zile.
3. Acest proiect de lege doreşte să impună preţuri de monopol, lucru total interzis pe piaţa liberă, concurenţială.
Ar mai fi şi chestia cu apartenenţa la o anumită uniune (pe modelul notarilor, avocaţilor etc), însă acest lucru nu se întâmplă niciunde în Uniunea Europeană, dreptul de asociere fiind facultativ, nu obligatoriu. Mă rog, să zicem că am fi de acord cu o formă asociativă şi cu o cotizaţie de bun simţ.
Aşadar, calmi am fost 10 ani. Acum nu mai e vremea să fim calmi. Chiar defel.
Thomas
26/01/2015 2:18 pmDacă faceți o sinteză a tuturor punctelor prezentate de dumneavoastră (cu care sunt de acord). veți ajunge la concluzia că o asemenea lege, chiar dacă trece, nu are sorți de izbândă. Statul se va trezi că nu va putea asigura serviciile de traducere și interpretariat în instanțe. Pentru că întotdeauna există o portiță, iar portița traducătorilor va fi lipsa necesității de a autoriza și legaliza majoritatea traducerilor. Gândiți-vă puțin la clienții străini: aceștia au nevoie de traduceri pentru statele lor, or dacă acolo nu li se cere legalizare din partea notarilor din România, fiți sigură că nu vor cere așa ceva. Astfel, lumea nu va mai fi nevoită să se înscrie în Uniunea lu’ pește, și nu va fi nevoită să spună mereu prezent (indiferent de condiții) solicitărilor venite din partea tribunalelor sau parchetelor.
Se vede de la o poștă că acești domni care au făcut lobby habar n-au cum funcționează piața. Intenția lor a fost să le facă în ciudă traducătorilor care nu sunt de partea lor, crezând că dacă îi vor obliga printr-o lege pe toți să se autorizeze după noua formulă, aceștia nu vor avea alternative (și se vor arunca buluc în barca UNITJR – sau cum s-o fi numind). Fals! Alternative există. Iar ei au mizat exact pe reacțiile alarmiste pe care le au mulți.
Oricum, din modul în care prezentați problema, eu nu interpretez că sunteți lipsită de calm :). Nu împotriva unei astfel de agitații (constructive) luptam.
Tatiana Neamţu
26/01/2015 3:23 pmDeja sunt acceptate afară traduceri fără legalizare. Şi da, aveți dreptate, “ne băgăm picioarele” în uniunea lu’ peşte, ne facem ştampilă pe CAEN şi gata. Problema este că nu-i normal să fie aşa. Normal e să ne constituim într-o profesie respectată şi independentă. Să avem o legislație armonizată celor din UE.
Acuma … cancanul face parte din joc. Ptr că ei au scos proiectul de lege “pe şestache”.
Claudiu Morarescu
26/01/2015 4:15 pmRaspunsul primit din partea MJ de catre presedintele APIT contine si urmatoarea afirmatie: “reprezentanții MJ au afirmat că nu doresc să restricţioneze dreptul traducătorilor de a munci cu publicul, dar notarii vor continua să fie implicaţi, în sensul necesității legalizării tuturor traducerilor care vor purta semnătura traducătorului judiciar. Cu alte cuvinte, nu se va mai putea aplica ştampila traducătorului autorizat pe o traducere a unui document simplu. Toate actele care vor veni din partea publicului (persoane fizice sau juridice) vor trebui să fie conforme cu Normele Notariale, ulterior TOATE traducerile trebuind să fie legalizate notarial”.
Eu inteleg ca, toate traducerile care pana acum aveau statutul de traduceri autorizate, vor fi transformate in traduceri legalizate.
Thomas
26/01/2015 5:49 pmE discutabil… Proiectul de lege nu e clar în această privință, nu spune ce va trebui autorizat și ce va trebui legalizat. Părerea mea este că reprezentanții Ministerului au vorbit în necunoștință de cauză. În fine, în continuare susțin că legea nu va intra în vigoare, cel puțin nu în forma aceasta.
Oana Apetrei
27/01/2015 12:49 pmEste adevarat ca o lege prost facuta, aduce probleme pentru toata lumea, Foarte multi functionari ANAF nu stiu cum sa aplice legea pentru tipul de autorizare care exista in acest moment…
O singura remarca vreau sa fac totusi, atunci cand cineva iese cu o propunere, trebuie sa fie foarte bine documentat si sa ia in calcul pe cat se poate toate variantele/ cazurile. Dvs. mentionati “diploma de masterat de traductologie ar trebui să fie suficientă pentru a funcționa ca PFI”, de ce? Cei care au absolvit Facultatea de Litere inainte de aparitia acestui master, nu au voie sa faca traduceri?!
Eu una, sustin orice demers laudabil, de genul celui pe care doriti sa-l faceti, dar va rog, luati in calcul toate situatiile care exista in momentul acesta, nu doar cazul particular al unei persoane. Va multumesc.
Thomas
27/01/2015 1:08 pmN-am spus că alte diplome nu ar fi suficiente. Spuneam doar de cazul meu (e diploma pe care o dețin). Desigur, există mai multe parcursuri care pot duce la cariera de traducător și ar trebui să fie mai multe modalități de autorizare (dovada experienței, examen etc.). Apropo, știați că absolvenții de masterat de traductologie (care nu au studiile de licență în domeniile litere/limbi moderne aplicate) nu pot obține autorizația în condițiile actualei legi?