Tolnai Translations

Apel la calm și la mai multă luciditate

Pentru că văd că s-au aprins spiritele foarte mult pe marginea legii de reglementare a profesiei de traducător și interpret judiciar, cred că ar fi bine să ne calmăm puțin și să privim lucrurile mai lucid. Menționez din capul locului că, deși am autorizație de traducere, nu fac traduceri autorizate, nu-mi folosesc ștampila și refuz ofertele care presupun legalizare la notar. Această opțiune nu se datorează vreunui dispreț  pentru activitatea de traduceri autorizate, ci lipsei mele de competență în acest domeniu. Însă acest lucru nu înseamnă că inițiativele legislative care afectează domeniul traducerilor nu mă interesează.

Îndemnul meu pentru toți colegii mei este să citească proiectul și nu interpretările (unele de-a dreptul halucinante) venite pe diverse canale. Și trageți concluziile singuri, sunteți lingviști, se presupune că știți să citiți bine un text :). Eventual, reacționați, trimiteți-vă părerile la MJ, aveți acest drept. Trăim, totuși, într-o democrație.

Iată cum văd eu lucrurile. Legea pare să-și propună să reglementeze statutul și activitatea traducătorilor și interpreților judiciari. În tot corpul legii se face această mențiune importantă. Nu cred să existe vreo menționare a cuvintelor traducător și interpret fără adjectivul judiciar. Cu alte cuvinte, dacă sunteți traducători specializați (medicali, tehnici, specializați pe marketing etc.), legea nu vă vizează în mod direct (există, totuși, aici un destul de mare „dar” pe care-l voi prezenta mai jos). Interpretări de genul „va fi nevoie de legalizare de la notar pentru orice cuvânt tradus, inclusiv manuale de instrucțiuni, articole medicale, broșuri de promovare” sunt nu doar absurde, ci și tendențioase. Ce treabă au traducerile medicale pe care le fac eu pentru clienți din Marea Britanie, SUA, Germania etc. cu procedura de legalizare de către un notar din… România? Plus că am semnate contracte de confidențialitate cu TOȚI clienții mei. Ar fi și culmea să-i arăt unui notar detalii despre un medicament experimental, încă neaprobat, care trece prin procedura de cercetare clinică. Legea nu spune că dacă nu ești traducător judiciar nu exiști ca traducător în România. Spune doar că nu vei putea traduce autorizat pentru instituții (instanțe, parchete, poliție, notari). Pe de altă parte, chiar în zilele acestea se discută despre o Directivă Europeană care își propune să reducă numărul de documente care au nevoie de traducere autorizată și legalizare la notar (directivă care va trebui implementată și în România).

Ceea ce nu înseamnă că legea nu are o serie de inadvertențe și chiar clauze abuzive. Voi încerca să sintetizez câteva dintre acestea în continuare.

1. Dacă autorizația de traducător „clasică” va fi retrasă (spun dacă, pentru că nu reiese clar din lege ce se întâmplă cu ea), ce se va întâmpla cu traducătorii care funcționează în baza ei și nu vor să se înscrie în Uniune? Cu alte cuvinte, voi mai avea dreptul eu să fac traduceri specializate ca PFI? Sau va trebui să mă transform în SRL sau PFA (cu mențiunea fără traduceri autorizate)? De asemenea, ce se întâmplă cu traducătorii literari? Poate ar fi utilă o mențiune în acest sens sau chiar o lege separată care să reglementeze și activitatea de traducător specializat/literar. Mă gândesc că diploma de masterat de traductologie ar trebui să fie suficientă pentru a funcționa ca PFI.

2. De ce e nevoie de o reexaminare o dată la 6 ani? De ce nu e suficient un program de formare continuă prin care să se acumuleze puncte (similar cu ceea ce au medicii)? Și cum adică, ai dreptul să dai de cel mult două ori examenul respectiv? – Nu mi se pare kosher…

3. Nu mi se pare corect ca dacă alegi să faci traduceri autorizate și să funcționezi în baza legii respective să fii obligat să lucrezi exclusiv pentru Uniune. Poate traducătorul vrea să-și diversifice paleta de servicii și domenii. Cu siguranță, această prevedere trebuie să se schimbe.

4. Probabil cea mai mare problemă este ignorarea distincției dintre profesia de traducător și cea de interpret. For God’s sake, ar fi trebuit să învețe treaba asta și autoritățile din România. Chestiunea e problematică mai ales în contextul în care trebuie să dai un examen pentru a te autoriza. Un traducător nu este obligat să aibă competențele unui interpret și vice versa. Eu n-aș face interpretariat decât în condiții de criză. Nu mă pricep la asta și nu cred că aș face o treabă prea bună…

Voi contribui săptămâna viitoare la o luare de poziție din partea catedrei de Limbi Moderne Aplicate din cadrul UBB Cluj, pe care sper să o pot publica.

În concluzie, da, legea este nepotrivită, abordează problemele dintr-o perspectivă greșită. Totuși, nu e cazul să ne isterizăm și să intrăm într-o panică soră cu moartea. Și nu e cazul să venim cu tot felul de interpretări care să creeze o panică nejustificată.

Share Button
Comments: 15
  • Alexandru
    24/01/2015 2:42 pm

    Nu ati citit in intregime legea : se specifica in mod clar intr-un anumit paragraf faptul ca se inlocuieste sintagma “autorizat” cu “judiciar”. Toti traducatorii autorizati devin traducatori judiciari.
    Nu veti putea utiliza stampila pentru a face traduceri autorizate fara legalizare,semnate si stampilate doar de dumneavoastra.
    O clauza “nebuna” a legii este ca traducatorul nu mai poate fi angajat intr-un SRL sau PFA (deci nici macar propriul sau sef nu va putea fi).
    Eu lucrez cu carte de munca la un birou de traduceri,pentru realizarea traducerilor autorizate. Potrivit noii legi,nu-mi mai pot folosi stampila pentru a semna lucrarile, deci rolul meu aici va fi inutil si imi voi pierde locul de munca.

    PS Unii dintre noi fac doar traduceri de tipul actelor notariale. Si da,noi ne-am panicat …

    Veniti la manifestatie vineri 30ianuarie, ora 10, in fata Ministerului Justitiei

    • Tatiana Neamţu
      26/01/2015 9:02 pm

      Aşadar Universitatea Babeş-Bolyai urmează să transmită un memoriu către minister privind proiectul de lege? Dacă da, asta mi se pare o veste foarte bună 🙂

  • Lidia
    26/01/2015 1:05 pm

    Din păcate, nu avem toţi noroc de prestigiul dvs. ca să traducem pentru companii farmaceutice. Personal, traduc preponderent juridic şi tehnic, dar venitul (ca să îmi achit dările, ratele) reprezintă un cumul dintre traduceri juridice, tehnice + cursuri de limbi străine la preţurile şi tarifele din România. Deci da, mă revolt şi vreau să fiu auzită paşnic sau altfel exact cum zice legea: judiciar sau altfel. Nu vreau să mă pună nimeni să aleg dintre judiciar şi altfel, iar dacă s-ar permite totuşi să fac şi-şi, nu vreau două forme de organizare, două contabilităţi.

    • Tatiana Neamţu
      27/01/2015 10:39 am

      Mulţumim atunci pentru implicare. Până la urmă e o problemă care afectează pe toată lumea: actuali şi viitori traducători.

      PS: ştiţi probabil că până vineri trebuie depus. Nu m-am putut abţine să nu vă amintesc, deşi sunt sigură că ştiţi 😀

  • Tatiana Neamţu
    26/01/2015 1:38 pm

    Cei care stau la baza acestei legi sunt o mână de traducători care fac lobby de 10 ani pe forumurile de specialitate pentru “colectivizarea” acestei meserii sub tutela notarilor. Sunt adepţii vechilor Notariate de Stat, care lucrează bine cu un notar şi preferă această manieră de lucru. În toţi aceşti 10 ani, noi, ceilalţi, am stat liniştiţi continuându-ne traducerile pentru că nu ne-am imaginat vreodată că aceste aberaţii ar deveni vreodată lege.

    Problemele acestui proiect de lege sunt nenumărate, voi înşira doar câteva (cele mai grave).
    1. Este formulat ambiguu. Ceea ce lasă loc unor speculaţii uriaşe (unele le-aţi şi enumerat în articolul dumneavoastră). Problema este că dacă devine lege vin norme de aplicare ce vor clarifica amibiguităţile. Iar având în vedere regulamentul emis de minister în anul 2013 şi lobby-ul de care vorbim mai sus, lucrurile nu arată roz.
    2. Acest proiect de lege îngrădeşte dreptul la muncă prin aceea că stipulează: (1) traducătorii nu pot lucra liber cu clienţi direcţi persoane fizice şi juridice, ci doar cu organele statului (nu le mai enumăr). Adică nenea Ion ca să traducă diplomele de studii trebuie să meargă la notar, iar notarul cheamă traducătorul. Adică intermedierea de-acuma s-o facă notarul, să n-o mai facă nemernicele srl-uri care îi deranjează pe traducătorii de care vorbesc eu mai sus de ani de zile.
    3. Acest proiect de lege doreşte să impună preţuri de monopol, lucru total interzis pe piaţa liberă, concurenţială.

    Ar mai fi şi chestia cu apartenenţa la o anumită uniune (pe modelul notarilor, avocaţilor etc), însă acest lucru nu se întâmplă niciunde în Uniunea Europeană, dreptul de asociere fiind facultativ, nu obligatoriu. Mă rog, să zicem că am fi de acord cu o formă asociativă şi cu o cotizaţie de bun simţ.

    Aşadar, calmi am fost 10 ani. Acum nu mai e vremea să fim calmi. Chiar defel.

      • Tatiana Neamţu
        26/01/2015 3:23 pm

        Deja sunt acceptate afară traduceri fără legalizare. Şi da, aveți dreptate, “ne băgăm picioarele” în uniunea lu’ peşte, ne facem ştampilă pe CAEN şi gata. Problema este că nu-i normal să fie aşa. Normal e să ne constituim într-o profesie respectată şi independentă. Să avem o legislație armonizată celor din UE.
        Acuma … cancanul face parte din joc. Ptr că ei au scos proiectul de lege “pe şestache”.

  • Claudiu Morarescu
    26/01/2015 4:15 pm

    Raspunsul primit din partea MJ de catre presedintele APIT contine si urmatoarea afirmatie: “reprezentanții MJ au afirmat că nu doresc să restricţioneze dreptul traducătorilor de a munci cu publicul, dar notarii vor continua să fie implicaţi, în sensul necesității legalizării tuturor traducerilor care vor purta semnătura traducătorului judiciar. Cu alte cuvinte, nu se va mai putea aplica ştampila traducătorului autorizat pe o traducere a unui document simplu. Toate actele care vor veni din partea publicului (persoane fizice sau juridice) vor trebui să fie conforme cu Normele Notariale, ulterior TOATE traducerile trebuind să fie legalizate notarial”.
    Eu inteleg ca, toate traducerile care pana acum aveau statutul de traduceri autorizate, vor fi transformate in traduceri legalizate.

  • Oana Apetrei
    27/01/2015 12:49 pm

    Este adevarat ca o lege prost facuta, aduce probleme pentru toata lumea, Foarte multi functionari ANAF nu stiu cum sa aplice legea pentru tipul de autorizare care exista in acest moment…
    O singura remarca vreau sa fac totusi, atunci cand cineva iese cu o propunere, trebuie sa fie foarte bine documentat si sa ia in calcul pe cat se poate toate variantele/ cazurile. Dvs. mentionati “diploma de masterat de traductologie ar trebui să fie suficientă pentru a funcționa ca PFI”, de ce? Cei care au absolvit Facultatea de Litere inainte de aparitia acestui master, nu au voie sa faca traduceri?!
    Eu una, sustin orice demers laudabil, de genul celui pe care doriti sa-l faceti, dar va rog, luati in calcul toate situatiile care exista in momentul acesta, nu doar cazul particular al unei persoane. Va multumesc.

Post a Comment